Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice la căminele locale pentru persoanele în vârstă     
    
    
    
    
        
    
        
        
    
    
     
    
    
            
		        
		        
                
                    
        In pragul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, ne-am hotărât să vizităm căminele pentru persoanele în vârstă din Lemnia și Sânzieni, împreună cu copii de la Grădinița ”Benedek Elek”. Micul spectacol pregătit de copii a fost plină de veselie, înviorându-i pe vârstnici și făcând-i să danseze cu ei. Spectacolul a fost coordonat de doamna educatoare Klára Tubák.
Fundația noastră a donat mici cadouri locuitorilor căminelor, împreună cu câteva provizii necesare pentru uz zilnic. Le urăm toate cele mai bune vârstnicilor cu următorul citat de la Péter Müller:
”În cultura civilizațiilor antice, vârstnicii nu erau respectați numai din pricina faptului că au meritat asta după o viața lungă și obositoare, nici din cauza previziunii conștiente că și noi vom îmbătrâni într-o zi și sperăm să nu fim neglijați, ci din cauza că pe vremurile acelea, sufletul era mai blând și mintea mai deschisă, așadar vârstnicul, cu imensa lui experiență de viață avea atât de multă valoare, încât era admirată cu venerație. Atunci, bătrânul nu era o povară, ci mai degrabă o persoană de neprețuit: nu aspectul trecător al corpului său era ceea ce conta, ci persoana care trăia în el.”
    
     
    
        
        
         
    	
    
	    
Fundația noastră a donat mici cadouri locuitorilor căminelor, împreună cu câteva provizii necesare pentru uz zilnic. Le urăm toate cele mai bune vârstnicilor cu următorul citat de la Péter Müller:
”În cultura civilizațiilor antice, vârstnicii nu erau respectați numai din pricina faptului că au meritat asta după o viața lungă și obositoare, nici din cauza previziunii conștiente că și noi vom îmbătrâni într-o zi și sperăm să nu fim neglijați, ci din cauza că pe vremurile acelea, sufletul era mai blând și mintea mai deschisă, așadar vârstnicul, cu imensa lui experiență de viață avea atât de multă valoare, încât era admirată cu venerație. Atunci, bătrânul nu era o povară, ci mai degrabă o persoană de neprețuit: nu aspectul trecător al corpului său era ceea ce conta, ci persoana care trăia în el.”
